Virusul imunodeficienței umane (HIV) este un retrovirus care atacă sistemul imunitar, în special celulele CD4+ T, care sunt esențiale pentru apărarea organismului împotriva infecțiilor și bolilor. HIV deteriorează progresiv capacitatea organismului de a lupta împotriva agenților patogeni, lăsând pacientul vulnerabil la infecții oportuniste și anumite tipuri de cancer. Virusul se multiplică în interiorul celulelor gazdă, distrugându-le în acest proces. Fără tratament adecvat, HIV poate evolua către sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA), stadiul cel mai avansat al infecției. În prezent, datorită progreselor medicale, HIV poate fi controlat eficient prin terapie antiretrovirală, permițând pacienților să ducă o viață normală și îndelungată.
HIV se transmite prin contact direct cu anumite fluide corporale infectate. Principalele căi de transmitere includ:
HIV nu se transmite prin contact casual, îmbrățișări, sărut pe obraz, folosirea toaletelor în comun sau prin înțepăturile de insecte.
HIV este virusul care cauzează infecția, în timp ce SIDA reprezintă stadiul cel mai avansat al infecției cu HIV. O persoană poate fi infectată cu HIV timp de mulți ani fără a dezvolta SIDA. SIDA este diagnosticată când sistemul imunitar este grav compromis, cu un număr de celule CD4+ sub 200 per microlit sau când apar infecții oportuniste specifice. Cu tratament antiretroviral modern, majoritatea persoanelor cu HIV nu vor dezvolta niciodată SIDA și pot avea o speranță de viață normală.
Infecția cu HIV evoluează în trei stadii principale. Stadiul primar (2-4 săptămâni după expunere) poate include simptome asemănătoare gripei: febră, dureri musculare, dureri în gât și erupții cutanate. Stadiul cronic poate dura ani de zile, adesea fără simptome vizibile, dar virusul continuă să se multiplice. Stadiul final (SIDA) se caracterizează prin apariția infecțiilor oportuniste severe. Multe persoane nu prezintă simptome în primele stadii, motiv pentru care testarea regulată este crucială. Tratamentul timpuriu poate preveni progresarea bolii și reduce riscul de transmitere către alții.
În România sunt disponibile mai multe tipuri de teste pentru detectarea HIV. Testele ELISA și testele rapide de anticorpi detectează anticorpii produși de organism ca răspuns la infecție. Testele de antigen/anticorp (testele de generația a 4-a) pot detecta atât anticorpii, cât și antigenul p24, permitând diagnosticarea mai timpurie. Testele PCR (reacția de polimerizare în lanț) detectează direct materialul genetic al virusului și sunt folosite pentru confirmarea diagnosticului. Testele rapide oferă rezultate în 15-30 de minute, fiind disponibile în cabinetele medicale și centrele de testare. Toate testele sunt foarte precise când sunt efectuate corect.
Testarea se recomandă la 3 luni după ultima expunere la risc pentru rezultate definitive. În România, testarea poate fi efectuată la medicul de familie, în spitalele de boli infecțioase, centrele de testare voluntară și anonim (VCT), laboratoarele private și în cadrul campaniilor de screening. Testarea este gratuită în sistemul public de sănătate și la centrele VCT. Se recomandă testarea regulată pentru persoanele cu risc crescut și testarea cel puțin o dată în viață pentru toți adulții. Testarea de urgență este disponibilă în cazul expunerilor cu risc ridicat.
Un rezultat negativ indică absența infecției cu HIV, dar trebuie să țină cont de perioada fereastră (timpul dintre infecție și detectarea anticorpilor). Un rezultat pozitiv inițial trebuie confirmat prin teste suplimentare, deoarece rezultatele fals pozitive sunt posibile, deși rare. Rezultatele nedeterminate necesită retestare după câteva săptămâni. Doar medicul specialist poate interpreta corect rezultatele în contextul istoric medical al pacientului. Este important să nu întârziați consultația medicală în cazul unui rezultat pozitiv confirmat.
În România, testarea HIV este strict confidențială, informațiile medicale fiind protejate prin lege. Consilierea pre-test include informații despre risc, tipurile de teste și implicațiile rezultatelor. Consilierea post-test oferă suport emoțional și informații despre pașii următori, indiferent de rezultat. Centrele VCT oferă servicii anonime și confidențiale. Persoanele cu rezultat pozitiv primesc consiliere specializată pentru a înțelege diagnosticul, opțiunile de tratament și modalitățile de prevenire a transmiterii. Suportul psihologic este esențial în procesul de acceptare și adaptare la diagnostic.
Terapia antiretrovirală modernă se bazează pe combinarea a trei medicamente din cel puțin două clase diferite pentru a suprima complet replicarea virală. Obiectivul principal este reducerea încărcăturii virale sub limita de detectare și menținerea acestui nivel pe termen lung. Tratamentul trebuie inițiat cât mai curând după diagnostic, indiferent de nivelul CD4+, conform ghidurilor internaționale și naționale. Terapia combinată previne dezvoltarea rezistenței virale și permite reconστituirea sistemului imunitar, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții și prognosticul pacienților cu HIV.
În România sunt disponibile multiple clase de medicamente antiretrovirale prin Programul Național HIV/SIDA. Printre medicamentele de referință se numără:
Aceste medicamente sunt prescrise de medicii infecționiști din centrele de specialitate și sunt distribuite gratuit pacienților prin farmaciile spitalicești autorizate.
Regimurile de primă linie recomandate includ combinații de trei medicamente active: două inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai transcriptazei inverse plus un inhibitor al integrazei sau un inhibitor non-nucleozidic. Combinațiile fixe precum Efavirenz/Tenofovir/Emtricitabină oferă avantajul administrării unei singure tablete pe zi, îmbunătățind aderența la tratament. Alte opțiuni includ regimurile bazate pe inhibitori de integrază ca dolutegravir sau bictegravir, care prezintă barieră genetică înaltă la rezistență și tolerabilitate superioară.
Aderența optimă la tratamentul antiretroviral (peste 95%) este esențială pentru succesul terapeutic și prevenirea dezvoltării rezistenței virale. Pacienții sunt monitorizați periodic prin determinarea încărcăturii virale și a numărului de limfocite CD4+. Consultațiile regulate la medicul infecționist permit ajustarea tratamentului și gestionarea efectelor adverse. Suportul farmaceutului și echipei medicale multidisciplinare contribuie la menținerea aderenței pe termen lung și la optimizarea rezultatelor clinice.
Profilaxia pre-expunere (PrEP) constă în administrarea medicamentelor antiretrovirale la persoanele HIV-negative cu risc înalt de infectare, înainte de expunerea potențială la virus. Este indicată pentru partenerii serodiscordanți, persoanele cu multiple parteneri sexuali, utilizatorii de droguri intravenoase și lucrătorii sexuali. PrEP reduce riscul de infectare cu HIV cu peste 90% când este utilizată corect și consecvent. Înainte de inițiere este necesară testarea HIV, hepatitei B și C, precum și evaluarea funcției renale.
Pentru profilaxia pre-expunere sunt utilizate două combinații fixe principale: Truvada (tenofovir disoproxil fumanat + emtricitabină) și Descovy (tenofovir alafenamidă + emtricitabină). Descovy prezintă un profil de siguranță îmbunătățit la nivel renal și osos comparativ cu Truvada. Ambele medicamente se administrează o dată pe zi și necesită monitorizare medicală periodică pentru evaluarea eficacității și siguranței tratamentului profilactic.
Profilaxia post-expunere (PEP) se inițiază în maximum 72 de ore după expunerea la risc înalt de infectare cu HIV, ideal în primele 24-48 de ore. Este indicată după accidente profesionale cu instrumente contaminate, violuri sau ruperea prezervativului cu partner de statut HIV necunoscut. Tratamentul constă într-un regim antiretroviral de 28 de zile, similar celui utilizat pentru tratament. Evaluarea inițială include testarea HIV, hepatitei B și C, urmată de monitorizare la 6 săptămâni, 3 și 6 luni post-expunere.
În România, PEP este disponibilă gratuit prin serviciile de urgență și centrele de boli infecțioase. PrEP nu este încă complet integrată în sistemul de rambursare, dar poate fi accesată prin anumite programe pilot și organizații neguvernamentale. Pacienții pot achiziționa medicamentele PrEP din farmacii cu prescripție medicală. Consultarea la medicul infecționist pentru evaluarea indicațiilor și monitorizarea tratamentului profilactic este esențială pentru siguranța pacientului.
Medicamentele antiretrovirale pot provoca diverse efecte adverse care variază în funcție de tipul de tratament prescris. Printre cele mai frecvente se numără tulburările gastro-intestinale (greață, vărsături, diaree), oboseala, durerile de cap și modificările metabolice. Unele medicamente pot cauza erupții cutanate, tulburări de somn sau modificări ale distribuției grăsimii corporale. Pacienții pot experimenta de asemenea schimbări ale nivelului colesterolului și glicemiei. Este important să raportați orice simptom medicului pentru ajustarea tratamentului. Majoritatea efectelor adverse sunt ușoare și temporare, dispărând pe măsură ce organismul se obișnuiește cu medicația.
Medicamentele ARV pot interacționa cu numerous alte tratamente, inclusiv antibiotice, antifungice, anticoagulante și analgezice. Suplimentele alimentare, în special cele pe bază de plante medicinale, pot afecta eficacitatea terapiei antiretrovirale. Este esențial să informați medicul despre toate medicamentele și suplimentele pe care le luați. Anumite combinații pot reduce concentrația medicamentelor ARV în sânge sau pot intensifica efectele adverse. Consultați întotdeauna farmacistul înainte de a lua medicamente noi sau suplimente.
Monitorizarea regulată a funcției renale și hepatice este crucială în timpul tratamentului ARV. Analizele de sânge trebuie efectuate periodic pentru a evalua nivelurile enzimelor hepatice și parametrii funcției renale. Unele medicamente antiretrovirale pot afecta rinichii sau ficatul, necesitând ajustări de doză sau schimbări în schema terapeutică. Pacienții cu afecțiuni hepatice sau renale preexistente necesită o supraveghere mai atentă și posibil tratamente alternative adaptate stării lor de sănătate.
Pacienții cu HIV care prezintă și alte afecțiuni medicale necesită o abordare terapeutică personalizată. Diabetul, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare și afecțiunile renale pot influența alegerea medicamentelor ARV. Este important să menține un control strict al tuturor condițiilor medicale asociate prin monitorizare regulată și ajustarea tratamentelor. Colaborarea strânsă între medicul specialist HIV și alți specialiști este esențială pentru optimizarea rezultatelor terapeutice și minimizarea riscurilor. Stilul de viață sănătos rămâne fundamental în managementul global al sănătății.
În România funcționează mai multe organizații dedicate sprijinirii persoanelor cu HIV/SIDA care oferă servicii complete de asistență. Printre acestea se numără:
Aceste organizații oferă consiliere, educație, suport psihologic și asistență în accesarea serviciilor medicale. Multe dintre ele organizează grupuri de suport și activități de educare pentru comunitate.
România implementează Programul Național de Supraveghere și Control al Infecției HIV/SIDA care asigură accesul gratuit la tratamentul antiretroviral pentru toți pacienții diagnosticați. Programul include servicii de testare gratuită, consiliere pre și post-test, monitorizare medicală specializată și distribuția medicamentelor. Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile coordonează activitățile de prevenire și tratament la nivel național. Programul oferă de asemenea campanii de informare și educare pentru grupurile vulnerabile și populația generală.
Serviciile de consiliere psihologică sunt disponibile prin centrele specializate și spitalele care tratează pacienții cu HIV. Consilierea individuală și de grup ajută la gestionarea stresului emoțional asociat diagnosticului și tratamentului. Asistenții sociali oferă sprijin în accesarea beneficiilor sociale, integrarea profesională și rezolvarea problemelor practice. Multe organizații non-guvernamentale oferă linii telefonice de consiliere și suport online pentru persoanele care au nevoie de asistență imediată sau confidențială.
Sprijinul familiei și al comunității joacă un rol fundamental în calitatea vieții persoanelor cu HIV. Educarea familiei despre HIV reduce stigma și îmbunătățește aderența la tratament. Grupurile de suport peer-to-peer oferă un mediu sigur pentru schimbul de experiențe și încurajare mutuală. Participarea la activități comunitare și programele de voluntariat contribuie la integrarea socială și combaterea izolării. Susținerea emoțională constantă facilitează menținerea unui stil de viață pozitiv și sănătos.
